Asigurare de călătorie 2026: când e obligatorie și cât costă

Știu cum sună. Stai pe pat, colonezi site-uri de bilete, aduni zeci de tab-uri în browser, iar la final apare câmpul acela enervant despre asigurare, bifat deja din oficiu. Îl anulez, pentru că „în Europa nu prea e nevoie”. Înțeleg tentația, chiar o respect. Am făcut-o și eu de zeci de ori.

Dar în 2026 am adunat destule povești de la prieteni și cititori ca să îți spun răspicat: asigurarea de călătorie nu e o cheltuială, ci o decizie de bani. Nu pentru că ți-o cere cineva la graniță (de cele mai multe ori nu e așa), ci pentru că o urgență medicală în străinătate poate să te lase fără buzunarul întreg dintr-o singură noapte. Hai să o luăm pe rând, fără tâmpenii, cu cifre reale.

Când este obligatorie asigurarea de călătorie

Să lămurim întâi marele mit: dacă ești cetățean român și mergi în Uniunea Europeană ori în spațiul Schengen, polița privată NU îți este cerută la graniță. România e membră deplină a UE și a Schengen din 1 ianuarie 2025. Nimeni nu te oprește pe autostradă sau la aeroport să îți ateste o poliță. Asta e. Dacă singurul motiv pentru care voiai să cumperi era obligația legală, poți să respiri.

Trec la cazurile unde asigurarea e efectiv condiție de intrare, pentru că aici am văzut oameni blocați și bilete arse degeaba:

Viza Schengen tip C. Dacă vii dintr-o țară non-UE care cere viză, polița medicală de călătorie este obligatorie. Minimul cerut este o acoperire de 30.000 de euro, valabilă în toate statele Schengen și pe toată durata șederii. Fără ea, dosarul de viză se întoarce direct în coșul de gunoi. Aici nu există discuție.

Cuba. Asigurarea medicală e verificată la intrarea în țară. Dacă polița ta nu e considerată acceptabilă, ești direcționat să cumperi una locală, pe loc, la sosire. Iar turiștii care pică pe mâna sistemului sunt trimiși către unități medicale dedicate, contra cost. Adică plătești de două ori.

Arabia Saudită. Asigurarea medicală vine inclusă în procesul de obținere a vizei turistice. Sună bine, da, dar cu limite și condiții. Nu lua de bun ce scrie în ofertă fără să verifici ce acoperă efectiv, pentru că pachetul „inclus” poate fi subțire rău.

Apoi zonele unde nu e obligatorie, dar cine îți spune „nu am nevoie” minte. Statele Unite n-au cerință legală la intrare, dar sistemul medical acolo e aproape integral privat. Turcia, Egiptul, Thailanda sau Dubaiul nu cer nimic legal de la români, dar spitalele private cer garanții financiare înainte să te trateze. Pe toate le detaliem mai jos, cu bani.

Ce acoperă o asigurare de călătorie

Componenta de bază, cea care justifică tot prețul, e medicală. Vorbim despre consultații de urgență, spitalizare și intervenții chirurgicale de urgență, medicamente prescrise, ambulanță și, crucial, repatrierea medicală în România sau repatrierea corpului în caz de deces. Sumele asigurate pleacă de la 30.000 de euro (minimul Schengen) și urcă până la 200.000 de euro pe polițele premium. Pentru SUA sau Japonia, nu îți lua nimic sub 50.000–100.000 de euro.

Apoi vine storno-ul, adică anularea călătoriei. De aici îți recuperezi biletul de avion, cazarea plătită în avans și excursiile, dacă anulezi din motive acoperite: boală sau accident, al tău ori al familiei, deces în familie, pierderea locului de muncă la unele polițe ori daune grave la domiciliu, ca incendiul sau inundația. Dar atenție mare: storno-ul trebuie cumpărat odată cu rezervarea, sau în 24–72 de ore după ce ai rezervat. Dacă aștepți o săptămână, la majoritatea asigurătorilor e deja prea târziu.

Nu în ultimul rând, bagajele și accidentele. Pentru bagaje ai acoperire împotriva pierderii definitive, deteriorării și furtului, de regulă între 500 și 2.000 de euro, cu sublimită per obiect. Dacă bagajul întârzie peste 6–12 ore, primești bani pentru strictul necesar. Accidentele personale îți aduc sume fixe pentru invaliditate permanentă ori deces accidental. Nu le confunda cu partea medicală, care acoperă tratamentul.

Cel mai bun raport preț–calitate îl întâlnești pe pachetele complexe: medical plus storno, plus bagaje, plus răspundere civilă în străinătate, plus asistență juridică, plus sporturi. Ai totul într-o singură poliță, fără să mai numeri componente.

Cât costă asigurarea de călătorie în 2026

Cea mai frecventă întrebare pe care o primesc: „dar cât e?” Iată prețuri orientative de la mai mulți asigurători români, ca să ai o busolă reală:

Un city break de un weekend îți ia 20 și ceva de lei. O săptămână prin Europa, sub 50 de lei. Cam cât un meniu la fast-food, cu diferența că aici cumpără liniștea.

Prețul nu crește liniar cu durata. Patru factori îl schimbă serios. Întâi destinația: polița mondială fără SUA e cu 20–40% mai scumpă decât una pentru Europa, iar SUA, Canada și Israelul sunt cele mai scumpe de pe listă. Apoi vârsta: peste 65 de ani plătești de 2–3 ori mai mult, iar unii asigurători nici nu mai acoperă peste 75–80 de ani. Apoi suma asigurată și tipul de acoperire. Și, nu în ultimul rând, franșiza, adică deductibila: polițele fără franșiză sunt mai scumpe, dar la daună plătește asigurătorul din primul leu.

Opțiunile adaugă pe deasupra: storno-ul plus 40–100 de lei, sporturile extreme plus 30–50 de lei (sau chiar 20–50% la preț, în funcție de sursă), bagajele extinse plus 20–40 de lei. O poliță de familie, până la 4–5 persoane, vine adesea cu reducere de 20–30%. Polița anuală multi-călătorie are limită de zile per călătorie: 30, 45, 60 ori 90, după asigurător. La BT, de pildă, fiecare călătorie e valabilă dacă nu depășește 45 de zile consecutive.

Ca să ai reper corect, uite ce costuri reale acoperă asta. În Europa de Vest, o zi de spitalizare costă 1.000–2.000 de euro. În SUA, o vizită la urgențe fără internare pleacă de la 1.500–3.000 de dolari, ambulanța te costă 1.000–3.000, o noapte de spital 5.000–10.000, iar cazurile complexe depășesc liniștit 50.000–100.000 de dolari. Un avion sanitar pentru repatriere: 15.000–80.000 de euro. Repatrierea corpului în caz de deces: 5.000–15.000. În Dubai, o consultație simplă te costă câteva sute de euro, iar spitalizarea mii pe zi, după ce ai lăsat garanție financiară înainte de tratament. Când pui 30 de lei lângă aceste cifre, răspunsul se vede singur.

Cardul european de sănătate (CEAS) vs. asigurarea privată

Cardul european de asigurări sociale de sănătate e un instrument binevenit, dar prost înțeles. Se eliberează gratuit oricărei persoane asigurate în România, fie la casa de asigurări, fie online pe platforma CNAS. Valabil în statele UE, în SEE (Norvegia, Islanda, Liechtenstein), în Elveția și în Regatul Unit.

Ce face el, concret? Îți dă acces la asistența medicală devenită necesară în timpul șederii, în sistemul public al țării gazdă, în aceleași condiții ca pentru localnici. Asta e tot. Și iată ce NU acoperă, pentru că aici pică lumea: clinicile private nu intră, tratamentele medicale planificate în străinătate nu intră, repatrierea medicală nu intră, zborul de întoarcere nu intră. Bagajele pierdute ori furate? Nicio treabă cu el.

Deci regula simplă: CEAS e un mecanism de acces la sistemul public, nu o poliță. Te scapă de nota de plată pentru o fractură tratată într-un spital de stat, dar statul ăla nu-ți plătește avionul spre casă și nu-ți înlocuiește rucsacul. Poate coexistă perfect cu o asigurare privată, dar nu o înlocuiește.

Cum alegi polița potrivită

Ordinea practică pe care o folosesc eu, în trei pași. Întâi, stabilește destinația și durata, că asta îți taie jumătate din preț în mod automat. Apoi alege suma asigurată: dacă mergi spre SUA, Japonia ori Canada, nu te uita la polițe sub 50.000–100.000 de euro, indiferent cât de tentant e prețul. Apoi citește, de fapt, condițiile.

Uită-te la patru lucruri precise. Suma asigurată, despre care tocmai am vorbit. Excluderile: scrie cu ce nu se ocupă polița când faci sporturi de iarnă ori scufundări, că acolo sunt găurile mari. Franșiza: preferi să plătești nițel mai mult în avans ca să nu scoți bani din buzunar la daună? Și vârsta: dacă ai peste 65 de ani, verifică explicit la cât se duce primă și dacă mai ești acoperit. Iar dacă practici sporturi extreme, adaugă extensia Xtreme fără să mai stai pe gânduri.

Polița se încheie în România, înainte de plecare. Perioada minimă de asigurare e de regulă 2 zile, iar maximă 365. Dacă ești genul care zboară de 3–4 ori pe an, polița anuală multi-călătorie se plătește singură.

Dacă rezervi online, ține minte să tratezi achiziția asigurării ca parte din procesul de rezervare, nu ca o corvoadă ulterioară. Și, fiindcă tot vorbim de rezervări online, merită să ai un ochi pe ghidul nostru anti-fraudă la rezervări online, că site-urile care fură date nu dorm niciodată.

Greșeli frecvente care te pot costa scump

Pleci fără asigurare. „Nu mi se întâmplă mie” e nota de plată cea mai scumpă dintre toate. Am scris mai sus ce costă o spitalizare în SUA; adună și restul.

Alegi doar după preț. O poliță ieftină cu acoperire slabă e hârtie care nu te ajută când vine dauna. Prețul bun e cel care răspunde nevoii tale.

Nu citești excluderile. Surprinderea apare la despăgubire, nu la cumpărare. Citește în avans, încet, fără grabă.

Nu declari afecțiunile preexistente. O boală ascunsă poate invalida întreaga poliță. Adevărul doare o clipă, refuzul de plată doare săptămâni.

Nu salvezi numărul de urgență al asigurătorului în telefon înainte de plecare. La trei noaptea, în altă țară, nu ai timp de căutat documente rătăcite. Salvezi contactul acasă, liniștit.

Cumperi storno prea târziu. După 24–72 de ore de la rezervare nu se mai poate la majoritatea. Exact când regretele devin scumpe.

Întrebări frecvente (FAQ)

E obligatorie asigurarea de călătorie pentru români în Europa?
Nu. La granița UE și în spațiul Schengen nu o cere nimeni de la un cetățean român. Dar asta nu înseamnă că n-ai nevoie de ea, doar că nu e condiție legală.

Cardul european de sănătate îmi ajunge singur?
Rar. Te acoperă doar în sistemul public al țării gazdă, fără transport sanitar, clinică privată sau bagaje. Pentru liniște reală, îl completezi cu o poliță privată.

Ce sumă asigurată să aleg?
Minimum 30.000 de euro pentru orice. Pentru SUA, Japonia ori Canada, urcă la cel puțin 50.000–100.000 de euro.

Până când pot adăuga storno?
Până la 24–72 de ore de la efectuarea rezervării, uneori doar odată cu ea. După, la majoritatea asigurătorilor nu se mai poate.

De când poate începe perioada de asigurare?
Închei polița în România, înainte de plecare. Un asigurător cere minim 2 zile și acceptă până la 365.

Surse: brig.ro | ebaza.ro | razvanpascu.ro | infocons.ro | romania.axa | employment-social-affairs.ec.europa.eu